Globul a vorbit

Spirite mai bătrâne decât timpul și mai înțelepte decât Universul îi vorbeau și-o ghidau pe Doamna Magdalena Florea spre cunoașterea adevărului absolut. Sau cel puțin asta le spunea clienților care-i pășeau pragul.

Două umbre în formă de om dansau pe pereți pe cântecul lumânărilor. Strălucirea albastră a Globului Magic aruncă o lumină fadă asupra feței concentrate a Doamnei Magdalena. Mașina de fum pe care o instalase sub masa mică și rotundă creiona o atmosferă lugubră în Camera Viziunii Mistice. Peretele din spate era decorat cu un covor negru cu motive florale, flancat de o pictură cu Ochiul lui Horus și o icoană cu Iisus Hristos răstignit.

— Vei avea mari bogății în anul care vine, Sebastian, spuse ea în timp ce mângâia Globul Magic. De vei pune trei bani ca sămânță la rădăcina unui nuc bătrân într-o noapte cu lună plină, vei avea rod înmiit.

Vocea ei creștea în intensitate în timp ce enumera pașii îmbogățirii peste noapte. O rafală bruscă de vânt apărută din neant a stins lumânările și-a unduit perdelele bleumarin. Un tunet puternic izvorî din sistemul de sunet „surround” ascuns cu dibăcie. Globul începuse să pâlpâie. Lumina căpătă nuanțe sângerii. Devenea tot mai puternică, mai amenințătoare. Deodată, tunetul încetă și Globul se stinse.

În cameră se lăsă o beznă apăsătoare. După câteva secunde, o lumină violet-pal fuse aruncată asupra celor doi. Fruntea lui Sebastian era jilavă, ochii urlau a frică și tot corpul îi era încordat.

Doamna Magdalena își ținea ochii închiși, coatele pe masă și fruntea sprijinită pe degetele împreunate.

— Acum pleacă, Sebastian! Globul a vorbit, șopti doamna Magdalena fără să deschidă ochii. Sebastian se ridică stângaci, lovind biroul și făcând Globul să se clatine.

— Mulțumesc pentru îndrumare, Doamna Magdalena, a spus el în timp ce ieșea din cameră pe ușa roșie.

Femeia rămase nemișcată încă puțin timp pentru a se asigura că acesta ieșise din curte.

— Ok, Google: pornește luminile!

— Ok! Aprind două lumini!

Secretele camerei fură dezvăluite de o plăcută lumină galbenă ca de apus de toamnă. Într-un colț se ridica semeț un cactus verde, înalt de un metru și înconjurat de o mulțime de suculente de diferite forme și dimensiuni. Alături, era o bibliotecă plină cu literatură din sfera profesiei sale. Podeaua era acoperită cu un covor albastru închis decorat cu spini verzi, o semilună și pete de cafea.

Pe pereți erau imprimeuri cu mandale, cristale suspendate, „dream catchers” și cărți de tarot în rame de tablouri.

Piesa centrală era stația de lucru amplasată în mijlocul încăperii: Masa de Viziune. Era acoperit cu o pânză albă, deasupra căreia era Globul Magic: o sferă de cristal care se sprijinea pe un suport de lemn pătrat.

Doamna Magdalena stătea într-un fotoliul capitonat cu roșu și cu spătar înalt. Purta o cămașă roșie, o bentiță roșie care-i ținea părul negru și creț, un colier auriu cu pandantiv în formă de picior de iepure, doi cercei mari, rotunzi, aurii, o pereche de pantaloni de mătase albastră și tocuri negre.

Luă o gură de ceai și ieși din cameră. Își masă tâmpla dreaptă încercând să estompeze o durere ca o înțepătură de țânțar. Stătuse prea mult în camera aia neaerisită.

Pășise în holul casei sale în stil modern, est-european. Spre deosebire de spațiul ei de lucru extravagant, casa era banală, dar curată și bine întreținută.

— Alex, hai să mâncăm! strigă după fiul ei de 17 ani.

— Într-un minut.

Magdalena intră în baie, se clăti pe față, apoi se schimbă într-o rochie de casă comodă, albastră deschis și brodată cu flori și se duse în bucătărie să încălzească lasagna din ziua precedentă.

— Alex!

— Sunt aici. Nu mai striga. Ți-am mai spus că nu pot pune pauză la jocurile online.

Alex era la acea vârstă la care își dorea să petreacă majoritatea timpului cu prietenii, dar îi plăcea să ia cina cu mama lui și să asculte poveștile ei și ale clienților. Nu-i era rușine de profesia mamei. Considera că dacă oamenii erau suficient de naivi încât să creadă în astfel lucruri, meritau să-și piardă niște bani. În plus, o predicție surprinzător de bună pentru un demnitar anonim îi adusese un calculator performant. Nu se putea plânge.

— Ce a vrut tipul ăsta să audă? întrebă Alex cu gura pe jumătate plină de lasagna.

— Lucrurile obișnuite, răspunse ea. „O să mă îmbogățesc? Ar trebui să investesc în Bitcoin?". Apropo, mersi pentru lecția rapidă despre criptomonede. Din ce în ce mai mulți oameni mă întreabă despre asta.

— Nicio problemă. Poate n-ar fi o idee rea să ne băgăm și noi în „cripto”. Știu niște tiktokeri care au devenit milionari din asta.

— Ce-ar fi să nu aruncăm banii în foc? Învață să intri la facultate și lasă „criptourile”. Cum a fost la școală?

— Plictisitor. Gabi va avea în curând examenul de conducere și e speriată rău. Toată ziua se uită la videoclipuri de pe Youtube despre ce trebuie și nu trebuie să facă la volan. La ora de matematică, domnul Ionescu i-a luat telefonul pentru că n-a fost atentă. A fost amuzant. A strigat-o de două ori și ea n-a auzit. Toată lumea a tăcut și s-a întors spre ea, dar era atât de concentrată la telefon, încât nici nu l-a văzut pe domnul Ionescu stând literalmente lângă ea.

— E o fată deșteaptă. Sigur va fi bine.

— Așa prezici? glumi obraznic Alex.

După ce terminară cina, Alex s-a întors în camera lui, iar Magdalena a ieșit în curte să fumeze.

Începea să se întunece din ce în ce mai devreme. Ceasul arăta 18:30 și iluminatul public era aprins. Vântul smulse frunzele din copaci ornând iarba cu un covor multicolor. Copiii din sat se jucau pe stradă, iar vecinii puneau găinile în coteț.

Magdalena tocmai se așezase pe bancheta din lemn și-și aprinse o țigară când vecina ei — o femeie trecută de a doua tinerețe și cu capul învelit într-un batic — ieși în curte pentru a strânge hainele întinse la uscat.

— Bună seara, doamna Popescu, spuse politicos Magdalena.

— Bună seara, a venit răspunsul de gheață. Văd că un alt bărbat a părăsit casa dumitale. Te joci cu focul. Îl înfurii pe Dumnezeu cu amestecul tău în puterile supraomenești și într-o zi s-ar putea să te pedepsească.

Aflase despre profesia Magdalenei când aceasta uitase să tragă jaluzelele într-o seară în timp ce avea un client și ochii iscoditori ai vecinei au demascat-o.

— Sunteți superstițioasă și asta ar trebui să fie treaba mea. Eu doar le spun oamenilor ce vor să audă. Nicio magie sau vreun farmec la mijloc. Sunt alternativa ieftină a unui psiholog.

— Poți să te minți cât vrei, dar te îndemn să te oprești. Mă voi ruga pentru tine la Liturghie. Noapte bună, și intră degrabă în casă.

Magdalena n-apucă să răspundă înainte ca ușa să se închidă în urma doamnei Popescu. Stinse țigara, aruncă chiștocul în scrumieră și intră în casă. Mai târziu frunzări canalele televizorului, apoi se culcă, dar somnul n-avea să fie unul liniștit. Visă că o fetiță fără chip stătea pe strada din fața casei, cu un balon roșu în mână și din locul unde ar fi trebuit să-i fie gura se auzi într-una:

„Puteri divine, chip de lut! Erezie! Ochii iscoditori nenorociri vor aduce!"

*

Ziua următoare se desfășură ca de obicei. Avuse câțiva clienți, se duse la cumpărături, fuse din nou deranjată de doamna Popescu, pregăti cina și se culcă. Ciudat fuse că visul din ziua precedentă se repetă.

„Puteri divine, chip de lut! Erezie! Ochii iscoditori nenorociri vor aduce!"

Se trezi în timpul nopții cu o durere de cap sfâșietoare. Parcă ar fi băut singură două sticle de vin. Se târî până la baie și luă o pastilă. Se decisese că va lua doar o mână de clienți în acea zi.

Primul a fost un bărbat care voia să știe dacă ar trebui să-și confrunte șeful cu privire la o creștere salarială.

— Trebuie să intri în biroul lui și să-i ceri mai mulți bani! Nu trebuie să accepți un refuz. Insistă până va ceda. Globul Magic spune că vei reuși!

A doua a fost mama unuia dintre colegii lui Alex. Voia să știe dacă mama ei avea să se se însănătoșească curând, fiind țintuită la pat de-o boală ce nu-i dădea pace de-o lună.

— Globul meu îmi spune că va fi bolnavă pentru încă puțin timp, apoi se va vindeca complet.

Ultimul client a fost o bătrână din sat care dorea să vorbească cu răposatul ei soț.

— Domnul Cojocaru spune că îi este foarte dor de dumneavoastră, dar nu vă veți revedea decât peste mulți ani. Veți trăi până la 100 de ani și zece zile. Globul a vorbit!

Durerea ei de cap nu dispăruse indiferent câte pastile luase pe parcursul zilei. Și nu ajutase nici faptul că spre seară Alex veni acasă cu un client surpriză.

— Mama, Gabi vrea să apeleze la serviciile tale! strigă Alex de pe hol. 

Magdalena își târî cu greu picioarele de pe canapea.

— Nu arăți prea bine, spuse Alex.

— Toată ziua am avut dureri de cap. Salut, Gabi. Voi veni la tine într-un minut.

— Sunteți sigură, doamna Florea? Pot să mă întorc în altă zi.

— Nu, nu, dragă! Du-te și ia loc la masă. Vin imediat

Fata îți atârnă geaca în cuier și intră în Camera Viziunii Mistice.

— Scuze, mama! Îi este foarte frică de examen. Mă gândeam că o poți calma puțin, șopti Alex.

— E ok. Voi fi rapidă pentru că altfel simt că-mi va plesni capul.

Doamna Magdalena păși în cameră și se așeză în fotoliul roșu. Nu se mai schimbă în hainele de lucru.

— Oh, tu, Glob Mistic al Viziunii, caută înțelepciunea Universului și spune-ne despre viitorul acestei fete la examenul de conducere!

Globul începu să pâlpâie, un murmur gros precum un cutremur îndepărtat răsună din pereți, iar podeaua au fost învăluită de fum.

— Da! Înțeleg! Vei trece examenul, Gabi. Vei conduce mult și fără accidente! Globul a vorbit! Acum, du-te!

Grăbise puțin procesul. Era total sleită de puteri.

— Oh, mulțumesc mult! Mă simt atât de ușurată, a strigat Gabi. O seară plăcută, doamnă Florea, și a părăsit camera în fugă cu un zâmbet larg pe buze.

Dar Doamna Magdalena n-avea să aibă seară plăcută.

*

— Nu! Stai departe de mine! Nu te apropia!

Fetița înainta spre Magdalena cu pași mici care lăsau urme de foc. Pe chip îi apăruseră două cercuri negre precum două abisuri în care nici lumina n-avea curajul să pătrundă. Vocea ei devenise mefistofelică. Ridică o mână zbârcită și arătă spre Magdalena cu un deget puroiat din care ieșeau mici firicele de fum verde.

— Eretic chip de lut!

Magdalena se trezi țipând, gâfâind și plângând. Avea impresia că o mie de ace îi străpungeau capul. Încercă să-și liniștească respirația și inima care o luase la goană, dar în zadar. Simțea că în orice clipă putea face un infarct.

— Ce naiba mi se-ntâmplă?

*

Magdalena își luă săptămâna liberă. Avea nevoie de o pauză. Își petrecu timpul uitându-se la televizor, plimbându-se prin pădurile din jurul satului, făcând cumpărături, curățând prin casă și pierzând vremea pe rețelele de socializare. Fuse o vacanță destul de plictisitoare, dar cel puțin nu-și mai simțea capul ca-ntr-o menghină.

Într-o zi, fuma în curte și citea un articol pe telefon, când un bărbat beat dădu buzna pe poartă:

— M-ai mințit, vrăjitoareo! Am fost concediat pentru că te-am ascultat. Șaptesprezece ani la fabrică și nenorocitul ăla m-a dat afară pentru că am cerut mai mulți bani!

Magdalena îl recunoscu. Era clientul din ziua în care începuse să aibă durerile de cap. Speriată de ce-ar putea face, se repezi în casă și încuie ușa. Bărbatul, după alte suduieli ce atraseră privirile vecinilor, lovi cu piciorul poarta de lemn și plecă clătindându-se.

După apusul soarelui Alex ajunse acasă de la școală.

— Cum a fost la școală? întrebă ea.

— Nasol. Ți-l amintești pe Vlad? Mama lui ți-a fost clientă săptămâna trecută.

— Da, îmi amintesc.

— Bunica lui a fost dusă de urgență la spital. A plecat de la ora de istorie, dar până să ajungă la spital a fost prea târziu.

Magdalena fuse străpunsă de un fior rece. Simți un gol în stomac și înghiți în sec.

— Biata de ea, spuse femeia.

Se ridică de la masă și se îndreptă spre ușă.

— Unde mergi? întrebă Alex.

— Am nevoie de puțin aer.

Își luă un palton negru peste hainele de casă și ieși în curte. Era atât de afectată de vestea primită încât nici nu băgă în seamă vântul ce se înteți și care aduse câțiva nori ce acoperiseră luna.

„Ce ciudat”, gândi ea. „Am avut clienți ale căror predicții nu s-au adeverit, dar astea au fost groaznic de greșite. Ar trebui să verific dacă doamna Cojocaru este bine.”

După o plimbare de cinci minute, ajunse la casa bătrânei. Luminile erau stinse.

„Unde să fie o doamnă de optzeci de ani pe o vreme ca asta? E un vânt de te ia naiba.”

Cu un nod în stomac, se apropie de gard.

—Doamna Cojocaru!

Nici un răspuns.

—Doamna Cojocaru!

— A murit ieri. Au venit și au luat-o, se auzi o voce gingașă din spate.

Magdalena se întoarse și picioarele i se înmuiaseră. Mică, blondă, cu o fustă roz și o jachetă roșie, o fetiță ce semăna cu cea din coșmarurile ei. În mâna dreaptă avea un balon roșu, iar fața era acoperită de întunericul uliței.

—Mu-Mulțumesc! se bâlbâi Magdalena.

Ocoli fetița și se îndepărtă degrabă. Simțea că părul de pe mâini i se ridicase. Fuseseră doar niște coșmaruri. Nu putea fi real. Era doar o coincidență. Își pierdea oare mințile?

Grăbi pasul și aruncă încă o privire în spate. Atunci, Magdalena urlă ca posedată și începu să alerge cât putu de repede. Capul fetiței era întors cu totul la spate precum o bufniță demonică. Ochii îi erau negri și în flăcări. Panica i-a străpuns inima. Tremura incontrolabil. Râuri de lacrimi îi curgeau pe obraji. Alergă cât putu de repede fără să privească înapoi și se ruga la Dumnezeu s-o salveze de acel diavol.

— Ce se întâmplă cu mine? țipă Magdalena.

Mii de gânduri îi trecuseră prin cap. Câte vieți a mai distrus? A început totul cu durerile ei de cap? Cum se putea ca puterile psihice să fie reale? Nu credea că are un talent deosebit, dar cumva i s-a dat unul?

Când Magdalena ajunse acasă, găsise luminile stinse.

— Alex? strigă ea.

Nici un răspuns.

Aprinse becul bucătăriei și zări un bilet pe masă.

„Ți-ai lăsat telefonul acasă. Am ieșit cu Gabi la o tură cu mașina. Și-a luat permisul de conducere. Nu stau mult."

Căzu în mâini și în genunchi, gâfâind. Din vârful nasului îi picurau sudorile și obrajii erau umezi cu lacrimi sărate.

— Omul ăla și-a pierdut slujba din cauza mea. Apoi, bătrâna aia și doamna Cojocaru, ambele au murit. Tot ce prezic se întâmplă invers.

Magdalena afișă o expresie confuză pe chip.

— Dar i-am spus lui Gabi că va trece examenul și a făcut-o. Dar cum? Ia, stai! Am mai spus că va conduce fără accidente. Oh nu! Alex!

S-a repezit la telefon. Un apel pierdut de la Alex. Apăsă pe numele fiului său de pe ecranul telefonului și începu să sune.

Și sună…și sună…și sună…